Titlul proiectului: Cercetări privind cartarea, cuantificarea performanțelor de producție și reproducție și evaluarea statusului de risc la rasa Pinzgau de Transilvania în vederea conservării și dezvoltării biodiversității zootehnice
Programul: Scola Postdoctorală pentru Biodiversitate Zootehnică şi Biotehnologii Alimentare pe baza Ecoeconomiei şi Bioeconomiei necesare Ecosanogenezei, proiect POS-DRU 89/1.5/S/3258
Cod proiect: Contract nr. 91/30.11.2011
Director / Responsabil de proiect: Răzvan Alexandru Popa
Membrii echipei de cercetare: VAN Ilie, POPESCU MICLOȘANU Elena, TUDORACHE Minodora, DIACONESCU Cristiana, DINIȚĂ Georgeta, BAHACIU Gratziela Victoria, ȘULER Andra Dorina, NISTOR Lucica, MANEA Gabriela, MENGAI Mihai George, BURILESCU Cornelia, RADU Gabriela, GHEORGHE Anca, HĂBEANU Mihaela, CIURESCU Georgeta, LEFTER Nicoleta Aurelia, UNTEA Arabela, DUMITRU Mihaela, IDRICEANU Lavinia, BÎRLOGEANU Vasile, TRIFU Ioana.
Rezumat: În actuala stare de fapt, în care biodiversitatea este sub o ameninţare fără precedent ca urmare a presiunii antropice, conservarea şi prezervarea resurselor genetice au devenit factori decisivi în asigurarea supravieţuirii unor specii, a unor variaţiuni intraspecifice (rase, linii), a unor ecosisteme şi a unor tradiţii.
În agricultură şi zootehnie, conservarea resurselor genetice (a biodiversităţii în general) apare ca o necesitate stringentă în zilele noastre, aceasta deoarece intensivizarea agriculturii a determinat impunerea anumitor rase spre exploatare şi excluderea altora. Ca urmare, unele dintre ele au devenit cosmopolite, iar altele au dispărut sau au intrat într-un declin numeric fără precedent.
De asemenea, conservarea resurselor genetice este determinată şi de neputinţa de a reface structuri genetice dispărute.
Ineficienţa economică este principalul factor favorizant al declinului sau dispariţiei populaţiilor de animale domestice. Ca urmare a acesteia, populaţiile fie au suferit scăderi numerice continue, până la o mărime efectivă ce a determinat intrarea în derivă genetică, fie au fost obiectul unor încrucişări de absorbţie cu rase performante (competitive economic la momentul respectiv).
Rasa Pinzgau de Transilvania face parte din patrimoniul genetic şi cultural al ţării noastre. Din păcate, ea a cunoscut un declin major în ceea ce priveşte efectivul, ca urmare a scăderii interesului exploatării acesteia, consecinţă a unei ineficienţe economice sau a unei „simmentalizări” excesive. Aşa cum s-a întâmplat şi în cazul altor structuri genetice, nu s-a ţinut cont de faptul că rasa Pinzgau manifestă o adaptabilitate excelentă la condiţiile de mediu nefavorabile, valorificând foarte bine resursele de hrană din zona montană, este o rasă rezistentă la boli, pretându-se la o exploatare de tip extensiv. Ea a devenit într-un timp scurt obiectul unei permanente infuzii, în special cu sânge de Simmental, apreciindu-se dispariţia ei rapidă în cazul lipsei unui program de conservare.
În România, Pinzgau roşu s-a format în urma unor încrucişări de absorbţie realizate între rasele locale de taurine (Sura de Stepă şi Mocăniţa) şi Pizgau de Austria, începând cu cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, iar Pinzgau negru sau „Vaca de Dorna”, prin încrucişarea taurinelor locale de munte cu diferite rase ameliorate (Pinzgau, Mölltal, Zillertal, Dux-Zillertal, Olandeză, Brună, etc.). Se creşte în trei zone: NV Moldovei, SV Transilvaniei şi V Transilvaniei – Munţii Apuseni.
Vaca de Dorna are talia mai mică cu 1-2 cm decât Pinzgau roşu, format corporal mai pronunţat dreptunghiular, osatura şi musculatura mai bine dezvoltate şi fondul culorii negru (în Moldova există un polimorfism al culorilor roşii şi neagră, sau o varietate neagră de Pinzgau). Pinzgau negru a fost privită ca un tip distinct (populație), cu caracteristici diferite (Fisteag, 1958), deși nu este clar dacă este sau nu izolată reproductiv.
Rasa Pinzgau este exploatată astăzi în două direcţii: pentru producţia de lapte (situată cantitativ sub Simmental-ul Austriac şi German, însă cu un procent de grăsime apropiat) şi pentru calitatea deosebită a cărnii (grăsime intramusculară, indice de marmorare, frăgezime). Este apreciată, de asemenea şi robusteţea sa deosebită, fiind încă adaptată la condiţii de mediu severe, pretându-se la exploatare extensivă sau semi-intensivă.
Datorită calităţilor ei de rusticitate, de rezistenţă la mediul specific zonelor colinare şi muntoase, cu o longevitate productivă şi vigoare biologică de supravieţuire remarcabilă, expresie a geneticii ei distincte faţă de alte rase, rasa Pinzgau de Transilvania trebuie considerată o componentă a patrimoniului genetic naţional, o resursă genetică ce trebuie să intre, de urgenţă, sub incidenţa regulilor de protecţie în vederea prezervării ei în condiţiile reale, specifice arealului ei de creştere. Altfel vom pierde, în curând, o rezervă genetică de mare valoare pentru zootehnia României.
Conservarea biodiversitatii prezinta o importanta capitală, atat pentru mediu, cat si din punct de vedere economic si social. Disparitia de gene, genotipuri sau genofonduri este ireversibila. Disparitia unor rase de animale sau reducerea lor numerica fac sa dispara o serie de traditii.